N-am mai scris de multă vreme.. Nu am avut inspirație și am considerat că nu am nimic de spus. Până acum.
Titlul este destul de sugestiv… și postarea acesta se datorează unor observații.. Am constatat că sunt multe persoane, care intră ușor în „oala” pesimiștilor dar cred despre ele că sunt de fapt realiste. Persoanele respective cred că dacă se așteaptă la ce e mai rău.. sunt „conectate” la realitate. Să fie oare așa?
REALÍSM s.n. ….. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. .. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.
OPTIMÍSM n. 1) (în opoziție cu pesimism) Concepție asupra vieții dominată de încredere în viitor și în oameni. 2) Tendință de a vedea părțile pozitive ale oamenilor și ale realității. /<fr. optimisme, germ. Optimismus
PESIMÍSM s.n. Atitudine a omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal; concepție filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferința predomina în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.
După toate definițiile și experiența mea, consider că omul realist este de fapt practic și știe să se adapteze astfel încât să se descurce. Dar ca să te descurci implică încredere (atât în tine cât și în persoanele apropiate), deci optimism. Omul realist își pune în valoare inteligența, nu doar intelectualitatea.
Pesimismul este inutil din punctul meu de vedere; „simplificat” totul s-ar reduce la suferință, deci ce rost are să mai încercăm ceva.. când totul va eșua. Pesimiștii au tendința de a vedea doar ce nu le convine. Unui pesimist îi intri greu în voie, și în general sunt persoane destul de dificile.. Dragi pesimiști, de ce credeți că cei din jur sunt obligați să vă suporte „toanele” și „tăierile de elan”? Cum credeți că sunteți de ajutor?
O persoană cu adevărat realistă acceptă atât faptul că lucrurile pot lua o întorsătură proastă dar și varianta în care lucrurile pot lua o întorsătura foarte bună. Își păstrează toate „ușile deschise” și foarte ușor „o dă în optimism” dacă acordă atenție doar părților bune.
O persoană optimistă știe că în orice situație are numai de câștigat (de cele mai multe ori așa este), și își fructifică șansele de fiecare dată când acestea apar. Acceptă atât succesul cât și eșectul pentru că știe că sunt complementare, și de obicei vin la pachet. E conștient că de el depinde raportul dintre ele.. și pe măsură ce timpul trece succesul devine o a doua natură.
Fără să lungesc „povestea”: pesimist-realist sau realist-optimist? Ce crezi că te duce (mai repede) spre succes?
„Act enthusiastic and you will be enthusiastic.” Dale Carnegie
[...] This post was mentioned on Twitter by Sergiu Tot and andrei, aerosoul. aerosoul said: m-a lovit inspirația..
http://alexconstantinescu.ro/optimism-pesimism-realism/ [...]
Imi amintesc de un proverb chinezesc:
“Daca intrebi un fluture, iti va spune ca intregul camp e plin de flori parfumate. Daca intrebi o musca, iti va spune ca intregul camp e plin de rahat.”
Totul tine de perspectiva si de cum ne raportam la ceea ce ne inconjoara. Foarte buna observatia ta
Mulțam de completare Agkelos. Ai punctat foarte bine cu proverbul.
Din ce vad, mai ca as spune ca de fapt, cauza pesimismului este un un initial optimism exagerat.
In rest, asa-zisul spirit practic, dupa definitia din dictionar, pare pasibil de multe interpretari gresite, caci viata de toate zilele este de o calitate inferioara vietii evenimentului major. Ori, acolo-i acolo…
Optimismul exagerat nu aduce nici rezultate.. Important e să știi cum să ajungi unde ți-ai propus..
Eh, numai ca cine isi da seama cand e prea optimist. As adauga si ca realismul, la o examinare fugitiva, e un fel de amestec de pesimism pe termen scurt (nu astepti cine stie ce, cand stii care sunt conditiile de la care pleci) si optimism pe termen lung (caci sa pleci de la mai nimic si sa iti indeplinesti scopurile in timp, e posibil si demonstrat).
Foarte bine spus.. cred ca mi-ai dat o idee de nou articol..
super definitiile ! adica asa cum e,
important mi se pare sa constientizezi pe moment situatia si sa te adaptezi cat mai repede
e drept nu toti reusesc la fel desi in principiu cu totii avem potential aceleasi sanse
In primul rand,nimeni nu e obligat sa suporte un om,daca nu vrea,si fiecare are dreptul sa se poarte/vorbeasca/gandeasca cum il taie capul,atata timp cat nu e ilegal.
In plus,nu stiu daca pesimismul se rezuma la durere si tristete,pentru ca a fi pesimist nu inseamna a fi emo.Un exemplu: 2 oameni la semafor:un pesimist si un optimist.Se face rosu.Optimistul probabil gandeste “trec,ca nu o sa ma calce nicio masina”.Pesimistul “nu trec,ca daca ma calca o masina”.In situatia aceasta, e mai bine sa fi optimist?
Sunt de acord ca nu e bine sa vezi doar latura neplacuta a vietii,dar uneori nici sa vezi totul in roz nu e bine.Cel mai bine e sa iei lumea asa cum este.Cand te uiti in buzunar si vezi ca nu mai ai niciun ban,te gandesti in mod pesimist ca esti falit,sau optimist “Lasa ca maine castig la lotto”?
Din câte văd eu.. tu vezi optimismul cam fantezist.. Poate o să revin cu o postare pe tema asta..
Dupa parerea mea problema nu e daca esti pesimist sau optimist… Ambele vin din inconstienta, dintr-o stare in care te vezi separat de intreg, din ignoranta fata de prezent. Ambele au 2 taisuri…
Interesantă perspectiva ta.. m-ai pus pe gânduri..
pesimist-realist si realist-optimist sunt oximoron prin definitie, fie ca esti optimist fie ca esti pesimist esti irealist inainte de toate.